Cum a devenit CATAN jocul nostru preferat

Totul a inceput intr-o seara de sambata, cand prietenii nostri au aparut la usa cu doua pungi de chipsuri, trei sticle de suc si o cutie de joc pe care scria CATAN. Nu mai auzisem de el pana atunci. Aveam chef de ceva distractiv si diferit, dar nu ne imaginam ca vom ramane prinsi ore intregi la masa, cu ochii pe cartile de resurse si mainile tremurande pe zaruri.

Nimeni nu banuia ca dintr-un simplu “hai sa vedem cum se joaca” avea sa se nasca o traditie saptamanala, un grup dedicat, si o conversatie nesfarsita despre statistica, strategie si cat de mult te poate enerva cineva cand iti pune hotul pe grau.

O generatie care redescopera socializarea offline

Intr-o lume in care telefonul a devenit centrul atentiei la orice intalnire, Catan a reusit sa ne aduca inapoi la ceva ce uitasem ca ne place: joaca in grup. Nu digitala. Nu virtuala. Ci reala, cu priviri pe furis si negocieri in soapta.

Am citit ulterior ca jocul a fost inventat de un tehnician dentar din Germania, Klaus Teuber, in anii ’90. Si ca a vandut peste 45 de milioane de copii in toata lumea. Dar nimic din toate astea nu ne-ar fi convins sa-l jucam. Ce ne-a convins a fost experienta: faptul ca dincolo de tabla modulara, zaruri si carti, Catan inseamna emotii reale. Tensiune. Alianta. Tradare. Razi. Te superi. Te intorci si saptamana viitoare.

Ce il face special?

Repetabilitatea. Fiecare joc e altul. Harta se schimba. Pozitia resurselor e diferita. Alegerile tale conteaza. Norocul influenteaza, dar nu decide totul. Incepatorii pot castiga. Veteranii pot gresi. Strategia poate fi resetata de un singur zar. Totul pare viu.

Dar poate cel mai important lucru e ca nu esti niciodata complet eliminat din joc. Mereu ai un cuvant de spus. Mereu poti negocia, influenta, schimba dinamica. Este un joc care incurajeaza comunicarea — si uneori chiar teatrul.

Dintr-un joc, o cultura

Nu am fost singurii care au cazut in capcana. Pe masura ce jucam mai des, au aparut expresii precum „da-mi un lemn, ca daca nu-mi dai nu mai vezi grau toata partida”, „lasa-ma sa pun drumul si promit ca nu ma bag la tine” sau „iar ai jucat Cavalerul, ma enerveaza deja acest hot!”.

Am cumparat extensii. Am jucat in 5. In 6. Am testat “Marinarii” si “Orase si Cavaleri”. Am descoperit comunitati online, campionate, si am ajuns sa organizam propriile noastre seri de Catan, cu premii simbolice si multa galagie.

Catan ne-a scos din rutina. Ne-a ajutat sa construim amintiri.

Un detaliu pe care putini il realizeaza: jocul e construit cu o atentie incredibila la echilibru. Totul este testat si gandit, inclusiv cat de des apare o cifra pe zaruri. Este o experienta in care designul inteligent se intalneste cu emotiile brute ale competitiei umane.

De ce scriu asta? Pentru ca am trecut prin zeci de jocuri de masa. Unele bune. Unele uitate. Dar Catan ramane acel joc la care ne intoarcem. De fiecare data cand avem un prieten nou in grup, e primul joc pe care vrem sa i-l aratam.

Si, de obicei, dupa prima seara, ne intreaba unde poate sa-l cumpere.

Incearca-l si tu. Dar ai grija: s-ar putea sa devina o obsesie.

— Articol scris de Dănuță Ștefan, CEO BoardGames.md, magazin online specializat in jocuri de societate pentru toate varstele si gusturile.